Înșelată și părăsită de toții iubiții, un singur bărbat i-a purtat de grijă: viața controversată a prințesei Măruca Cantacuzino

Prințesa Măruca Cantacuzino a fost soția îndrăgitului compozitor George Enescu, însă mai mult decât atât, ea este caracterizată de o viață oarecum controversată, după cum vei afla din cele ce urmează.

Mărucăi Cantacuzino i-a plăcut să fie numită „prințesă”

Măruca Cantacuzino, născută Rosetti Tescanu, a fost soția compozitorului George Enescu, dar și cea căreia acesta i-a dedicat opera Oedip, care vorbește despre capriciile, depresiile şi, mai ales, poveștile neoficiale de dragoste pe care le-a avut.

De ea a fost îndrăgostit Mişu Cantacuzino, fiul celui căruia i se zicea Nababul și care a construit celebrul Castel Cantacuzino, de la Bușteni. Pe lista iubiților temporari ai Măruicăi se află, de asemenea, și Nae Ionescu, profesor și filosof.

Măruca Cantacuzino a trăit intens și a iubit asemenea. Se spune că toți au înșelat-o și părăsit-o, dar nici ea nu s-ar fi lăsat mai prejos, tratându-i întocmai.

Despre ea, analele vremurilor confirmă că ar fi fost una dintre cele mai frumoase și admirate femei din boierimea de dinainte de Primul Război Mondial.

În 1898, se căsătoreşte cu Mihai Cantacuzino, ceea ce i-a oferit și titlul de prințesă la care nu a vrut să renunțe nici măcar după încheiera căsătoriei cu „Mișu”.

„Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Măruca avea manii şi una dintre ele era gustul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune acasă la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii“, o descrie regina Maria, în jurnalul său.

În 1907 începe povestea de dragoste a Mărucăi cu George Enescu, în ciuda căsătorie cu prințul Mișu Catacuzino. „Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui.

Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient. Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el până dimineaţa.

Un singur om umplea şi-mi schimba universul la unison, cu care eu mă simţeam ca într-o veritabilă stare de transă, în vreme ce iubirea lui devenea fanatică cu fiecare oră care trecea, cu fiecare privire, cu fiecare strângere de mână”, scria Măruca Cantacuzino, despre George Enescu.

Căsătoria Mărucăi Cantacuzino cu George Enescu

În 1928, Mișu Cantacuzino moare într-un accident de mașină, astfel că Măruca devine o femeie fără obligații. Cu toate că se afla deja într-o relație cu Enescu, ea intră, în paralel, într-o alta, de data aceasta cu Nae Ionescu, dar cel din urmă o părăsește după șase ani, ceea ce îi provoacă o cădere psihică de proporții prințesei.

Totuși, George Enescu a avut grijă de ea, iar cei doi au ajuns să se căsătorească, deși Măruca a ales să-și păstreze titlul de prințesă, refuzând să fie numită „doamna Enescu”.

„O slujbă religioasă sfinţi căsătoria lor, în prezenţa Cellei Delavrancea, ca martoră, în noua lor locuinţă, un apartament într-un imobil cu vedere spre Cişmigiu.

Preotul începuse slujba când, deodată, s-a deschis uşa apărând Alice, fiica Mărucăi. Fără a saluta preotul, a sărutat-o pe maică-sa, apoi uitându-se prelung la Enescu, care-i întinde mâna, i-a întors spatele şi a plecat trântind uşa. Alice îl detesta pe Enescu, considerându-l, prin originea modestă, nedemn de a se căsători cu o prinţesă“, scria Ilie Kogălniceanu în Destăinuiri despre George Enescu.

În anul 1955, George Enescu moare la Paris, iar Măruca se mută, mai apoi, în Elveţia.

La rândul ei, moarte treisprezece ani mai târziu, în data de 22 decembrie 1968, ca mai apoi să fie înmormântată alături de Enescu în cimitirul Pere Lachaise, unde se află înmormântați, printre alții, Marcel Proust, Oscar Wilde, Honoré de Balzac sau. Frédéric Chopin.

Din nefericire pentru Măruca Cantacuzino, pe mormântul acesteia nu apare tilul de „prințesă”.